Un reputat medic britanic susţine că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste beneficiile unui test ecografic în depistarea sindromului Down Pentru multe femei însărcinate,
Un reputat medic britanic susţine că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste beneficiile unui test ecografic în depistarea sindromului Down
Pentru multe femei însărcinate, imaginile ecografice ale viitorului copil reprezintă un motiv de bucurie şi de emoţii. Medicii le percep ca pe un ajutor necesar în controlul sarcinilor cu risc, pentru a monitoriza mişcările fetale, respiraţia şi pentru verificarea volumului de lichid amniotic. Hylton Meire, un eminent specialist în ultrasunete din Marea Britanie, susţine însă că nu există dovezi ştiinţifice care să certifice beneficiile acestei investigaţii.
Într-un articol publicat săptămâna trecută în jurnalul britanic "Ultrasound" şi preluat de BBC News, dr. Hylton Meire, un reputat specialist în domeniul investigaţiilor cu ultrasunete, a declarat că va iniţia o dezbatere pe tema necesităţii acestei testări.
Dr. Meire se declară sceptic faţă de fiabilitatea principalei metode de testare a sindromului Down, şi anume testarea translucidităţii nucale. Este vorba de un test ce măsoară ceafa fătului, deoarece copiii cu sindromul Down au tendinţa de a acumula lichid la acest nivel. Testul este făcut între săptămânile 11 şi 14 de sarcină şi foloseşte ecografia, pentru a măsura spaţiul translucid din spatele gâtului fetusului. Copiii cu sindrom Down au tendinţa de a acumula lichid la acest nivel, acest spaţiu apărând mai mare la ecografie. Testarea nu arată dacă un copil are sau nu Down, ci faptul că acesta se află la risc de a dezvolta maladia.
În cazul în care riscul este mare, se recurge la amniocenteză (un test prenatal care se bazează pe analiza unei mostre de lichid amniotic, cel care înconjoară bebeluşul în uter). F