Cristi Minculescu & Co. pregătesc un dublu CD cu piese noi, cu invitaţi speciali, pe care-l vor lansa luna viitoare atunci cănd vor serba 30 de ani de Iris. Acest album este un modest omagiu adus publicului.
Ne-a făcut să zămbim, l-am făcut să lăcrimeze. Aşa a decurs interviul cu Cristi Minculescu. Am răs cănd ne-a povestit despre bunicuţele care stăteau lăngă el la concertul Rolling Stones. Şi s-a intristat pănă la disperare cănd ne-a povestit despre Moţu Pittiş. Căci, inevitabil, a venit vorba şi despre el.
Jurnalul Naţional: Anul acesta Iris implineşte 30 de ani. Ce iţi doreşti la această aniversare?
Cristi Minculescu: Vreme bună, să nu plouă! Căteodată şi eu mă intreb ce mi-aş mai putea dori după ce am căntat in deschidere la Uriah Heep, la White Snake şi la Rolling Stones!? Acesta din urmă a fost cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi la aniversarea celor 30 de ani de carieră: să căntăm pe aceeaşi scenă cu Rolling Stones! Singurul regret este că ai mei n-au mai apucat să vadă acest spectacol. Mama ar fi avut 77, iar tata 80 de ani.
â I-ai mai văzut in vreun spectacol sau a fost prima dată?
A fost prima dată cănd i-am văzut. Pănă in 1989 nu am putut ieşi din ţară. Apoi am fost prinşi cu tot felul de lucruri... In momentul in care au inaintat cu scena mobilă am avut impresia că plutesc peste public, că vin dintr-o altă dimensiune. Regal a fost puţin spus! Lăngă mine erau două bătrănele imbrăcate in tricouri cu numele trupei. La finalul spectacolului le-am auzit spunănd: "I-am văzut pe Rolling Stones! Acum pot să şi mor!"
"Rezistaţi, Cristache, rezistaţi!" Â Ai visat, pe vremuri, la un astfel de regal?
Nici nu indrăzneai pe atunci să visezi că-i poţi vedea. Am dat filmul inapoi şi mi-am amintit de perioada in care ii vedeam doar in fotografii. Eram in stare să vorbim o lun
