Donatorul roman de sange este o incrucisare intre Superman si Alfa plus: alb, heterosexual, virgin, genial, perfect sanatos. O specie plasmuita pesemne intr-un laborator secret din subsolul casei ministrului Eugen Nicolaescu sau de pe planeta Krypton, pentru ca niciuna dintre persoanele cunoscute mie nu indeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite de Ministerul Sanatatii.
Un nivel de scolarizare care nu-ti permite sa faci diferenta intre sindromul Sezary si urticarie, o nevroza, un colon iritabil sau un lumbago tratat cu acupunctura, un adulter sau atractia irepresibila catre acelasi sex barbatesc, un fluture incrustat minimalist, dar trendy pe umar te invalideaza.
Donarea de sange nu mai este un act caritabil, pentru unii compensat cu cateva bonuri de masa, ci seamana cu o selectie pentru intrarea intr-o aristocratie bio-morala.
Ministerul Sanatatii asociaza apriori unor boli categorii socio-umane intregi, stigmatizandu-le ca murdare, nesanatoase. Dupa ce lecturezi vestitul chestionar romanesc e imposibil sa nu te intrebi de la cati parteneri sexuali in sus sau clase de scoala in minus esti considerat neeligibil.
Ceea ce nu se intampla in alte parti ale lumii, unde scanarea initiala nu implica dezvaluirea unor detalii intime legate de viata sexuala, de problemele psihice sau de scolarizare.
Excluderea homosexualilor barbati este de departe „calcaiul lui Ahile” al chestionarului romanesc, realizat conform recomandarilor europene.
Cateva state si-au revizuit deja criteriile in fata acuzatiilor de incalcare a drepturilor omului, dar mai ales in fata evidentelor ca heterosexualii si consumatorii de droguri injectabile sunt mai expusi la infectia cu HIV, mai ales acolo unde politicile de informare si prevenire sufera.
Australia interzice doar recoltarea de la persoane care au intretinu