- Diverse - nr. 161 / 20 August, 2007 Se anunta aproape zilnic incendii care cuprind diferite zone ale tarii si m-a trecut gandul la dispozitiile date cu decenii in urma, de interzicere a "igienizarii" terenurilor prin incendierea vegetatiei uscate, ducan- du-ma apoi la anii disparuti in negura copilariei. Nu umblam inca la scoala, dar ieseam cu oile la pascut sau mergeam inaintea vacilor la arat. Coborau din inaltul cerului si se asezau pe brazda inaintea mea pasarile plugului, bucuroase ca oamenii au iesit la arat. Din albastrul cerului veneau triluri de ciocarlii si, in lumina orbitoare a soarelui de primavara, abia reuseam cateodata sa le localizez. De vazut, din apropiere, pe pamant, n-am reusit nici pana astazi. Dar acum, ce sa le mai vezi, ca nici nu le mai auzi. Degeaba m-am intors in primavara pe locurile dragi si cunoscute ca n-am mai auzit decat carait de ciori si vrajba de cotofene. Din anii varstei prescolare stiu cum isi construiesc cuiburile fel de fel de pasari: unele jos, in iarba, altele in desisul spinilor, dar nu pe pamant, ceva mai sus, insa nu la vederea zburatoarelor care le cautau ouale si puii. Prepelitele isi faceau cuiburile mai ales in holde, dupa vremea plivitului, sau in buruienile de la marginea lanurilor de grau. Stiam multe locuri unde cloceau, dar nu le tulburam linistea. Venea vremea seceratului si gaseai in lanurile de grau pui intarziati, care abia aveau cateva pene. Sunt de o frumusete si de o abilitate rara. Cu greu reuseam sa prindem cate unul, ca apoi sa-l eliberam in zona in care fugisera ceilalti. Peste cateva zile, puii nu mai erau si nutream convingerea ca prepelita ii va fi dus in alta parte si nu puteam crede ca n-ar fi fost asa. Dupa seceris, intram cu oile pe miristi. Uneori, de la cativa pasi, se inaltau in aer si zburau razant cu pamantul stoluri de cateva zeci de prepelite. De zvacnirea lor se speriau oile si nu o