PSD poate cadea in continuare pe toboganul politicii autohtone impins de combinatiile lui Viorel Hrebenciuc sau isi poate reveni eliminandu-l din marile jocuri ale partidului pe cel mai redutabil dintre aranjorii sai de culise.

Social-democratii au pierdut in ultimii doi ani si jumatate, pe mana lui Hrebenciuc, influenta politica, simpatizanti, credibilitate interna si externa. PSD a abandonat nechibzuit sefia Camerei Deputatilor in favoarea tanarului liberal Bogdan Olteanu, preferatul lui Hrebenciuc. PSD a fost manat in experienta aventurii referendumului anti-Basescu, fara sa-si converteasca pierderile in castiguri printr-o asociere la guvernare, asa cum prevedea ecuatia Hrebenciuc. PSD l-a santajat pe Calin Popescu Tariceanu cu legea maririi pensilor, adunand puncte in cosul liberal al premierului, in ciuda discursurilor social-democrate disperate, iar acum incearca sa recupereze terenul pierdut prin miscari bruste, dar controlate tot de Hrebenciuc.

Sub presiunea organizatiilor judetene care vor un PSD puternic si influent, Mircea Geoana a lansat ideea motiunii de cenzura mai mult cu scopul de a-l convinge pe Tariceanu sa-i primeasca pe social-democrati in executiv, decat cu gandul la o schimbare de guvern. Primul ministru a spus insa transant ca nu intentioneaza sa faca un guvern cu PSD, astfel incat Mircea Geoana e pus in situatia neplacuta fie de a gasi un artificiu pentru a amana incercarea de rasturnare a Cabinetului Tariceanu, fie de a-si asuma riscul esecului motiunii de cenzura.

Viorel Hrebenciuc, petitor ezitant la portile liberale, are o lista impresionanta de argumente impotriva motiunii de cenzura, actiune care i-ar putea deschide presedintelui Basescu usa Palatului Victoria sau care ar duce la alegeri anticipate. Motivatiile sale nu-i strica insa lui Geoana poza de lider, ci sunt spuse, la nevoie in surdina, intr-o f