Consumam mult mai mult decat producem, iar deciziile de politica economica din acest an vor duce la cresterea semnificativa a decalajului. Mai devreme sau mai tarziu - iar turbulenta pietei de capital mondiale ma face sa ma tem ca mai devreme decat am dori - se va pune cu acuitate problema echilibrarii productiei cu consumul. Iar aceasta se poate face doar pe doua cai: aducand consumul inapoi sau marind productia si productivitatea.

Daca ii vom intreba pe cei care conduc tara ce varianta adopta, raspunsul va fi, invariabil - marim productia! Din pacate, dorinta pioasa nu e suficienta, iar directia spre care ne indreptam pe termen lung este exact cea opusa. Pentru ca degeaba ne tot ascundem dupa cires: productivitatea ridicata se obtine numai prin crearea conditiilor pentru aceasta. Iar conditiile nu inseamna numai liberalizarea pietei de capital si fiscalitate atractiva pentru investitori. Acestea sunt deja realizate si au dus, de altfel, la cresterea reala a productiei in tara noastra din ultimii ani. In viitorul relativ apropiat - as estima, in viitorii 2-3 ani - castigurile datorate intrarilor de capital isi vor fi consumat potentialul de stimulare a cresterii sustinute. Conditia esentiala pentru continuarea acesteia pe termen lung este, dupa opinia mea, liberalizarea pietei muncii. Or, din acest punct de vedere, situatia din tara noastra este intre cele mai proaste din UE. Intreaga legislatie in materie (codul muncii, legea sindicatelor, contractul colectiv de munca la nivel national) este conceputa si realizata astfel incat sa inlature competitia, sa stimuleze birocratia, sa ii apere pana in panzele albe pe cei care nu vor sa puna osul la treaba. Mai mult decat atat, schimbarile in legislatia muncii adoptate in timpul guvernarii liberale imping tot mai departe drepturile salariatilor si obligatiile angajatorilor.

Sunt de parere ca esecul cel mai