Emigrati sau in cautarea unui loc de munca, romanii plecati sunt, mai nou, rasfatatii stirilor. Evenimentul international nu are semnificatie decat daca la el a participat, direct sau ca martor, un concetatean.

Un succes, un accident, o infractiune in care este implicat un roman pribeag capata proportii cosmice. Tot ceea ce face el este o isprava iesita din comun, exceptional in bine sau in rau, fie ca a sculptat fata statuii lui Iisus din Rio de Janeiro, fie ca a usurat fraudulos un bancomat.

Romanii plecati s-au transformat intr-un fenomen mediatic care depaseste simplul fapt al exilului politic sau al migratiei fortei de munca. Ambasadorii neoficiali ai Romaniei printre straini, secretul boomului economic, prada electorala pentru politicieni si target pentru televiziuni si publicatii electronice, in jurul lor se confrunta interese de stat sau private.

Poarta nu numai povara responsabilitatii pentru propria viata, li s-a asezat pe umeri - fara sa o ceara si fara sa o doreasca poate - greutatea tarii lasate in urma.

E o saga ce trebuie povestita, istoria fiecaruia contine simbolic adversitatile indurate de poporul roman, nerecunoasterea meritelor si sacrificiilor sau conspiratia si tradarea strainilor.

Un roman plecat este ca un ou de cristal din vitrina cu bibelouri. L-ai zgariat, ai incurcat-o precum fostul ministru de externe liberal Mihai-Razvan Ungureanu, obligat sa demisioneze pentru ca n-a ridicat la rang de prioritate nationala eliberarea din detentie a celor doi muncitori fotografi amatori intr-o baza militara americana din Irak.

Comunitatea este astazi din nou in pericol de moarte: comandouri extremiste ii vaneaza pe romani prin colturile lumii.

Cel putin asa a fost reflectata de principalele televiziuni moartea intr-un incendiu a patru copiii rromi in Italia.

Desi