Ar fi fost o zi de vara ca oricare alta cu stiri repetitive despre codul galben-portocaliu de canicula sau de vreme rea. Dar n-a fost fiindca Mircea Geoana a revenit pe ecrane facand publicitate motiunii de cenzura PSD, a carei lansare oficiala a fost anuntata pentru cel tarziu 10 septembrie. Anuntul a surprins pe foarte multa lume chiar si din randul colegilor dlui Geoana.
Sa nu uitam ca pana nu demult subiectul era abordat cu mare precautie gen ”vom lua in calcul probabil mai mult ca sigur depunerea unei astfel de motiuni” (declaratie originala a senatorului PC Cutas din februarie a.c.). In capul listei celor (neplacut) surprinsi sta chiar onor presedintele Iliescu.
Si este adevarat ca pe de o parte decizia depunerii unei motiuni este greu de motivat public iar pe de alta parte scopul ei politic nu e clar defel. Greu de motivat, fiindca guvernul Tariceanu a fost inca de la instalare un bun executiv al comenzilor PSD. A vrut PSD-ul bani de pensii, s-au dat bani de pensii, a vrut bani pentru consiliile judetene afiliate, s-au gasit bani si pentru asta.
Cum mai spunea un lider PSD cate o vorba populista din vechile promisiuni ale lui Nastase, cum se oficializa treaba la ministerul de resort.
De altfel, cand a fost sa dea explicatii, dl. Geoana a dat bir cu fugitii din studio sau a a spus ca ”intr-o tara normala un guvern cu sustinere de 20% nu sta la putere”. Afirmatie nostima care ne duce imediat cu gandul la toti cei de care trebuie sa scapam ca sa traim si noi intr-o tara normala.
Cat priveste scopul, Mircea Geoana a declarat cu seninatate ca doreste sa fie prim ministru. Pornind de la aceste date, dupa momentul initial de surpriza, presa a reactionat la unison ajungand la concluzia care poate fi rezumata intr-o fraza : “Mircea Geoana este un prostanac care se viseaza prim ministru”.
Drept este
