Înainte de invazia Irakului, SUA şi ONU estimau că numărul refugiaţilor va fi de câteva zeci de mii. Patru ani mai târziu, potrivit statisticilor, peste două milioane de oameni au
Înainte de invazia Irakului, SUA şi ONU estimau că numărul refugiaţilor va fi de câteva zeci de mii. Patru ani mai târziu, potrivit statisticilor, peste două milioane de oameni au părăsit deja ţara, adică unul din 10, iar criza se acutizează. La începutul lui 2007, la biroul ONU din Damasc, doi angajaţi erau suficienţi pentru a înregistra refugiaţii, însă în prezent situaţia a ieşit de sub control, fiind nevoie de 30 de funcţionari pentru a face faţă miilor de oameni care stau la cozi imense în fiecare zi. Graniţa cu Siria este trecută, zilnic, de circa 2.000 de irakieni, iar cea cu Iordania este închisă deoarece statul vecin nu mai face faţă presiunii.
Potrivit organizaţiilor umanitare, exodul irakian reprezintă cea mai mare criză a refugiaţilor de la dislocarea palestinienilor în războiul arabo-israelian din 1948. Iordania a acceptat aproape 750.000, statele din Golf circa 200.000, Egiptul 100.000, iar Siria cel puţin 1.400.000. SUA şi Marea Britanie au acceptat un număr relativ mic de refugiaţi: 500, respectiv 115 din cei circa 14.000 de irakieni care au solicitat azil în Occident. Exodul angrenează cele mai strălucite minţi, adică exact oamenii care ar fi capabili să reconstruiască Irakul, transmit corespondenţii de presă.
Cei care pleacă sunt în primul rând medicii, avocaţii, judecătorii, inginerii şi funcţionarii guvernamentali, adică exact cei de care ţara ar avea nevoie pentru reconstrucţie. Fundaţia Bill şi Melinda Gates a alocat recent cinci milioane USD în scopul de a "proteja capitalul intelectual al Irakului". Fundaţia primeşte 40 de aplicaţii pe săptămână, dar fondurile sunt suficiente numai pentru circa 150 de persoane şi se vor epuiza în câteva luni.
