Marea intalnire a liderilor politici la Palatul Victoria pentru stabilirea datei alegerilor europarlamentare a fost un adevarat model de eficienta romaneasca: nu s-a anuntat nicio data.
Ce-o fi fost atat de greu de ales? Premierul Tariceanu a prezentat aceasta incapacitate intr-un ambalaj optimist-vizionar: "ma bucur sa constat ca partidele au o viziune relativ apropiata in privinta datei alegerilor".
Dar cata "viziune" iti trebuie ca sa constati ca nu sunt decat doua date posibile (25 nov si 9 dec) si ca ele sunt inevitabil apropiate? Si cat curaj iti trebuie ca sa alegi una din doua? Noi ce sa mai zicem - cand trebuie sa alegem intre sapte partide rele? Premierul a anuntat ca data va fi stabilita cat de curand.
Ce i-o fi trebuind? Studii de fezabilitate, buletinul meteo, horoscopul? Marele absent de la viziune a fost dl Geoana, care de bine ce si-a exprimat dorinta de a se face premier, n-a avut curajul sa dea ochii cu dl Tariceanu si l-a trimis pe dl Corlatean care, pesemne, vrea sa se faca Geoana.
Acesta s-a enervat insa cand CV Tudor l-a "obraznicit" fiindca a pretins ca PSD e "singurul partid de opozitie" si a parasit terenul. Batalia pe acest titlu e foarte apriga in preajma alegerilor.
Dupa trei zile si doua sute de km de opozitie (de la Bran incoace), PSD se considera bruscamente port drapelul opozitiei iar dl Ponta imparte certificate de revolutionar ca Bebe Ivanovici: cine-i voteaza motiunea e opozant, cine nu, e la putere.
Ca sa vezi cat de agresiv e dl Ponta chiar si in luna de miere - dupa ce s-a casatorit cu Daciana Sarbu in China: tara potrivita pentru doi tineri nostalgici. PD revendica si el titlul de campion al opozitiei desi practica sportul acesta doar de cateva luni si numai in parcuri si terenuri intravilane.
In chip de mare opozant la tot ce nu e democrat (in Cap
