- Diverse - nr. 164 / 23 August, 2007 Intre virtutile neamului romanesc, probabil ca cea mai evidenta si mai rodnica in plan spiritual e credinta. Aspiratia spre inalt, spre desavarsire ne ofera noua, pamantenilor, muritori, prea muritori, sansa mantuirii, speranta desavarsirii intru puritate si smerenie. Credinta a fost, de-a lungul timpului, un sprijin constant pentru neamul romanesc, dar si o dovada a vechimii sale si a radacinilor sale spirituale incontestabile, a temeiurilor sale de adanca rezonanta crestina. Referindu-se la valentele simbolice ale crucii, N. Steinhardt observa, pe buna dreptate urmatoarele: "Crucea, geometric si simbolic vorbind, e semnul intretaierii celor doua planuri, e unirea dintre spiritual si material, e metafora dublei noastre naturi: duhovniceasca si pamanteana. Ea ne rezuma, ne recapituleaza, ne reprezinta grafic si cardinal, ne expune in dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastra solemna si derizorie situatie de faptura care tine deopotriva de lume si de cer". Exista, in Romania, numeroase spatii incarcate de sacralitate, in care fiorul dumnezeirii se face simtit in deplinul acord al simtirii si gandirii cu cele de deasupra noastra. Linistea sufleteasca pe care o aflam in manastirile romanesti, in care aerul, cu arome de tamaie si mir, vibreaza de chemarile transcendentului, aceasta liniste si aceasta pace sufleteasca ne fac sa uitam nelinistile si angoasele noastre cotidiene, ne redau noua insine, ce avem mai bun si mai curat in noi. Un astfel de loc, de un pitoresc neasemuit, in care natura si cerul se impletesc pentru a configura o geografie spirituala investita cu insemnele sacralitatii e Manastirea "Sfantul Ilie" din Toplita, oaza de lumina, spirit si credinta, in care sufletul se inalta, mintea se deschide spre inalt, ochii isi regasesc un orizont al mantuirii prin credinta. Harul cuviosilor parinti, alaturi de