Preotul Daniel, din satul Zorile, a fost izgonit de vicarul Maxim Gabriel Ristea este un om cu frica lui Dumnezeu. S-a nascut acum multi ani, in satul Zorile, din comuna Adamclisi, intr-o familie de chiaburi. A vazut si a trait multe. Dat fiind ca era fiu de chiabur, nu a fost primit in Partidul Comunist. Asa ca, a crescut intre icoane, iar pe peretii casei parintesti nu a vazut niciodata tablouri cu PCR. La varsta de cinci ani, sub Gheorghe-Georghiu Dej, a vazut cum s-a facut colectivizarea cu "biciul" si cum taranii declarau doar jumatate din pamantul pe care il aveau, sub amenintarea cu moartea. A trait si a luat parte la Revolutia din '89. Un singur lucru nu vazuse pana acum: culoarea politica a bisericii. In satul Zorile, poate si din cauza saraciei, oamenii sunt rai si nu vad nimic cu ochi buni. In 1997, impreuna cu cativa dintre localnici, Gabriel Ristea a initiat un fel de program, "Fii satului", prin intermediul caruia intentiona sa adune bani pentru a repara biserica din localitate, atat de darapanata, incat mai ca ploua in altar. N-au reusit. Au putut numai sa schimbe usile, cu altele noi, de stejar, iar Gabriel Ristea a ridicat o troita in amintirea chiaburilor care platisera cu libertatea sau chiar cu viata transformarile Romaniei de la acea vreme. In Zorile nu exista parohie. Din cand in cand, un preot dintr-o localitate vecina mai dadea fuga si oficia cate o slujba. Asa ca, acum vreo doi ani si jumatate, satenii s-au bucurat grozav cand a dat Dumnezeu si a fost trimis un popa si la ei in sat. Oamenii l-au iubit din prima clipa pe preotul Daniel Cristian Strujan, care se stabilise acolo cu familia. Tanarul facuse initial doi ani de medicina, dar renuntase si se indreptase spre teologie, catre care simtea ca are chemare. Pentru ca familia sa statea cu chirie pe unde apuca, si asa ceva nu se face, satenii s-au apucat sa-i ridice, pe cheltuiala lor, c