De noua luni, de cand Romania a devenit stat membru al UE, Europa a inceput sa simta gustul esecului. Practic, reformele s-au oprit, iar gherila politica isi face de cap. Din 1990, in Romania s-au facut reforme numai la presiunea Occidentului.
Aceasta a fost institutionalizata prin rapoartele de tara, tot mai complete si tot mai riguroase in perioada propriu-zisa a aderarii, inceputa in 1999 la Helsinki. Chiar si dupa 1 ianuarie 2007, UE a imaginat un mecanism de continuare a monitorizarii Romaniei, din cauza faptului ca administratia si justitia sunt cele mai slabe din intreg spatiul european.
Statutul de membru obtinut de Romania face insa ca Europa sa slabeasca mult presiunea asupra autoritatilor de la Bucuresti.
Motivul? Romania are 35 de voturi in Consiliu, iar tarile mari au, cateodata, nevoie de acestea. In perioada aderarii Romaniei, reprezentantii importanti ai Occidentului la Bucuresti vorbeau public despre coruptie sau ineficienta administrativa atunci cand situatia depasea limitele bunului-simt.
In 2002, ambasadorul american Michael Guest dezvaluia afacerile scandaloase de pe piata medicamentelor din Romania. Ambasadorul britanic Quinton Quayle si cel al UE, Jonathan Scheele, vorbeau deschis si in limba romana despre coruptie si birocratie. Acum nici un diplomat strain nu ar mai face asta. Un rol esential in modernizarea Romaniei l-au avut insa rapoartele de tara ale UE de dupa anul 2000.
Acestea aveau avantajul ca aratau situatia reala pe fiecare domeniu, ce s-a facut bine, ce s-a facut rau si ce mai trebuie facut. Si exista si pedeapsa: amanarea admiterii in UE. Acum, UE monitorizeaza, dar politicienii romani nu mai pot fi sanctionati. Dupa 1 ianuarie 2007, razboiul politic intern a anihilat si bruma de administratie care mai lucra.
In primarii sau in ministere functionarii se multum
