Democratia noastra nu se simte prea bine. Sa fie o consolare ca si alte tari est-europene au asemenea probleme? Sunt comparabile incercarile prin care trec democratiile est-europene de azi cu timpurile de serioasa incercare din interbelic? Diferenta dintre timpurile de azi si cele interbelice este mai ales una de context international. Atunci, democratia consolidata era o exceptie globala si in spatiul a cativa ani s-au prabusit aproape toate regimurile constitutionale europene. Azi, desi avem in toata Europa Centrala un sindrom politic similar (format din majoritati parlamentare slabe, coalitii ineficiente, radicalizare pe axa stanga-dreapta si populism radical prezent la guvernare sau in crestere de popularitate), situatia nu mai e asa dramatica. Trecand in revista toate aceste simptome, gasim, adevarat, o slaba degradare a democratiei masurate de Freedom House (dar reala – Polonia a fost degradata de 4 ori de FH dupa intrarea in Uniunea Europeana). Mai mult, vorbim de tari cu institutii diferite (cehii au republica parlamentara), sisteme electorale diferite (ungurii au uninominal mixt), iar problemele noastre sunt foarte similare in ciuda acestui fapt.

si asta ne duce la intrebarea fundamentala, cat din problemele acestea se pot rezolva prin reforma institutiilor? Cu alte cuvinte, o Constitutie desteapta rezolva neaparat o politica proasta? Unii cred ca dintr-o Constitutie buna nu poate decat sa se nasca un popor bun. Parintele eliberarii Americii Latine, Simon Bolivar, adresandu-se adunarii constitutionale de la Angostura, afirma ca "mai ales pentru ca nici o forma de guvernare nu este atat de slaba ca democratia, cadrul ei trebuie sa fie mai ferm… sau vom avea de-a face cu o societate neguvernabila, anarhica si tumultuoasa". Aceasta iluzie a facut din America Latina continentul cu cea mai lunga tranzitie spre democratie, desi Constitutii lungi si gene