- Editorial - nr. 164 / 23 August, 2007 Desi au trecut 17 ani de la "eliberarea de comunism", una dintre metehnele acelei perioade _ umilinta de a sta, pentru orice, la coada _ a ramas neschimbata. La plata telefonului - coada, la gaze si lumina electrica _ coada, la plata impozitelor - la fel, la farmacii _ asisderea; la ghiseele politiei, ale primariei si fiscului, aceleasi cozi enervante si interminabile, iar pe deasupra contribuabilul intalneste si functionari straini de ceea ce numim "respectul" si "bunul-simt". Exista oare vreo tara civilizata, in care, si pentru a plati bani la stat, sa stai la coada, sa fii umilit? Sigur ca exista, Romania, in masura in care ne consideram (caci majoritatea cetatenilor ei chiar fac parte dintr-o) tara civilizata. Abaterea de la civilizatie vine din alta parte. De la cei care, intamplator, ne conduc si carora le pasa "in cot" ca platitorul de taxe si impozite este umilit! Exista insa o categorie speciala, pentru ceea ce numim "umilinta cetateanului": pensionarii. Sunt cel putin 4 milioane de oameni a caror viata se imparte intre fisc, farmacie, casieria blocului si bancuta din fata casei. Dar aceleasi 4 milioane de oameni, care nu au nicio vina ca sunt batrani, sunt umiliti si batjocoriti si altfel. Clasa politica ii umileste fara scrupule si jena. In tot circul majorarii pensiilor, ei au jucat rolul figurantilor. S-a ajuns pana acolo incat au fost impartiti in pensionarii presedintelui, ai guvernului sau ai PSD. Pentru politicieni ei nu exista. Exista insa 4 milioane de voturi certe. Atat si nimic mai mult. S-a vorbit despre Carta Sociala Europeana, despre viata de mizerie a parintilor nostri, despre solidaritatea sociala. Clisee. Oratorilor de doi bani nu le era gandul la cele 4 milioane de condamnati ai sistemului de asa-zisa protectie sociala, ci doar la cele 4 milioane de voturi. In acest scop, se practica si santajul. Ca