Dumnezeu revine in politica: presedintele Frantei isi intrerupe vacanta pentru a participa la funeraliile cardinalului Lustiger, democratul Barack Obama, candidatul de culoare la presedintia Statelor Unite spune ca "Dumnezeu nu apartine republicanilor". Vladimir Putin reunifica Biserica Ortodoxa Rusa cu cea a diasporei rusesti, spre a-i creste influenta internationala. In numele lui Allah, Mahmud Ahmadinejad construieste centrale atomice si vorbeste de "stergerea Israelului de pe harta". Intre fanatism religios si calcul politic, referintele la Dumnezeu raman un magnet puternic pentru orice politician abil. Mai ales pentru dictatori "in nuce".
Amurgul zeilor a fost amanat. Dupa mai bine de doua secole in care politica internationala gravita in jurul unor probleme eminamente laice – razboi, revolutie, justitie sociala, rasa, identitate nationala –, ideile religioase au revenit pe scena mondiala, spre stupoarea intelectualilor occidenali, constata profesorul Mark Lilla in articolul "Politica lui Dumnezeu" publicat in New York Times Magazine. "Am ajuns azi din nou in punctul in care problemele noastre se aseamana mai degraba cu cele ale secolului 16, fiind prinsi in revelatii concurente, puritate dogmatica si datorie divina. Noi, cei din Vest, suntem surprinsi si nedumeriti. Desi avem propriii fundamentalisti, ni se pare de neinteles ca ideile teologice sa mai poata isca pasiuni mesianice, lasand societati intregi in ruina. Credeam ca nu mai posibil, ca oamenii au inteles sa separe problemele religioase de cele politice, ca fanatismul a murit. Ne-am inselat."
Ahmadinejad, profetul nuclear
Cel mai facil exemplu de fanatism religios in politica internationala actuala este fara dubiu "profetul nuclear" Mahmud Ahmadinejad, poreclit astfel de cotidianul britanic The Independent. Voce a unui regim islamic unde ayatolahii sunt puterea suprema in
