Bune blog-urile astea! Bune, pentru ca mai interactionezi cu oameni care impartasesc aceleasi pasiuni. Indiferent de faptul ca pozitiile sint altele. Editori, scriitori si cititori se pot reuni in discutarea unor chestiuni, uneori teoretice, uneori practice. Fiecare vede lucrurile in felul sau, care poate fi diferit de al celuilalt. Citeodata toata lumea are ceva de invatat. Mai o informatie la care nu ai acces decit daca lucrezi in domeniu, mai o parere despre munca pe care o faci si despre care tu, poate, ai alta parere pentru ca o privesti dintr-un unghi (mult) prea ingust.
O legenda care circula prin viu grai sau prin scrisori si e-mail-uri este aceea ca autorului roman ii este foarte greu – daca nu imposibil – sa debuteze. Asta in lipsa prietenilor, a pilelor de prin redactiile revistelor si editurilor, sau apartenentei la vreo mafie dintre cele cunoscute (toti le stim, nu? Mafia lui X, mafia lui Y... unde X sau Y sint sefi de reviste sau de edituri. Sau critici. Profesori. Orice, dar cu influenta). in lipsa acestor „dotari“ nu se poate debuta decit pe bani proprii si, evident, la edituri de apartament, edituri pe care nu le stie nimeni si care nici macar n-au puterea de a difuza cartea in librarii. Reclama? „Pe banii cui, ma? Pe banii cui?“, vorba unui cuplet à la Constantin Tanase. Cronici, recenzii? Poate pe blog-urile prietenilor...
Un alt subiect ce stirneste reactii aprinse este pretul cartilor. „Am luat de la libraria X volumul in editia originala si costa cu atita mai putin decit varianta romaneasca. Huo editorilor! Capitalisti care sug singele poporului.“ Nu mai sta nimeni sa vada ca „editia originala“ nu este hard-cover-ul care costa, la data aparitiei, 25-30 de euro, ci o editie paperback, si asta veche de un an (uneori si mai mult) luata de „dincolo“ la kilogram sau la niste oferte foarte, foarte speciale.
Sa mai spun
