„Femeia la cratiţă, bărbatul la muncă“ este o idee care stă ascunsă în mintea multor cetăţeni ai secolului XXI, integraţi în UE. Chiar dacă nu rostesc cu voce tare, bărbaţii arată ceea ce gândesc la locul de muncă, acolo unde de cele mai multe ori femeile sunt discriminate. Principiul egalităţii de şanse pare să fie o necunoscută pentru mulţi angajatori, care nu numai că preferă să ofere locuri de muncă bărbaţilor, dar le dau acestora salarii mai mari şi un tratament special. Raportul „Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi“, realizat de reprezentanţii organizaţiilor guvernamentale din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Turcia, arată că discriminarea femeilor are la bază lipsa de informare atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor despre modul în care inegalitatea de gen afectează viaţa lor de zi cu zi. În plus, în România, politicile naţionale şi europene privitoare la egalitatea de gen nu sunt impuse, raportul recomandând obligaţia autorităţilor de a stabili reguli de monitorizare periodică a modului de aplicare a principiilor de salarizare şi să elaboreze strategii legate de egalitatea de gen.

„Femeile sunt considerate vinovate“ Specialiştii în resurse umane au identificat două forme principale de discriminare la locul de muncă: de salarizare, când pentru prestarea unui munci similare calitativ şi cantitativ, femeile primesc mai puţini bani decât un bărbat, şi de limitare a accesului femeilor la anumite profesii mai bine plătite. În general, angajatorii consideră femeile ca forţă de muncă inferioară şi preferă bărbaţii din solidaridate bărbătească, dorind să lucreze mai mult cu un colectiv de bărbaţi decât cu un grup de femei. „Atunci când există un conflict la locul de muncă, în majoritatea cazurilor femeile sunt considerate vinovate din cauza atitudinii, vestimentaţiei, felului în care reacţionează. Aces