Centralele eoliene sunt tot mai des folosite pentru producerea energiei vii. Ele asigură deja 1% din energia electrică mondială şi se prefigurează ca până în 2010 procentul să se

Centralele eoliene sunt tot mai des folosite pentru producerea energiei vii. Ele asigură deja 1% din energia electrică mondială şi se prefigurează ca până în 2010 procentul să se dubleze

Deşi contestate pentru că ar dăuna ecosistemelor şi ar produce poluare fonică şi vizuală, centralele eoliene câştigă din ce în ce mai mult teren ca sursă alternativă de energie. Uniunea Europeană încurajează promovarea acestui tip de energie regenerabilă cu subvenţii importante, şi asta a dus la extinderea pieţei. Numai Germania are acum în picioare peste 20.000 de turbine.

Vântul este cunoscut omenirii ca şi sursă energetică de mai bine de 10.000 de ani. Încă de la începuturile civilizaţiei, energia vântului se utiliza în navigaţia maritimă. Se presupune că egiptenii străvechi mergeau sub pânze acum 5.000 ani. În jurul anului 700 d.H., pe teritoriul Afganistanului de azi maşini eoliene cu axă verticală de rotaţie se utilizau pentru măcinarea grăunţelor.

Cunoscutele instalaţii eoliene (mori cu elicele conectate la turn) asigurau funcţionarea unor sisteme de irigare pe insula Creta din Marea Mediterană. Morile pentru măcinarea boabelor, care funcţionau pe baza vântului, sunt una dintre cele mai mari performanţe ale secolelor medii. În sec. XIV, olandezii au îmbunătăţit modelul morilor de vânt, răspândite în Orientul Mijlociu, şi au început utilizarea largă a instalaţiilor eoliene la măcinarea boabelor.

În 1854, în SUA apare o pompă de apă, care funcţiona pe baza energiei vântului. Ca şi construcţie, această pompă semăna cu modelul morilor de vânt, dar avea mai multe palete (braţe) şi un fluger pentru determinarea direcţiei vântului. Către anul 1940, peste şase milioane de ins