Draga Alex. Leo Serban, cu riscul de a friza paradoxul in ochii unor localnici (bucuresteni), sper sa fii de acord sa translam asupra festivalurilor de film un fel de norma aplicata filmelor insesi: in evaluarea lor, pentru un critic, cel mai putin conteaza lista primiilor dobindite sau cifra biletelor vindute (numai oficialii din bransa locala n-au altceva de spus despre filmele noii generatii, decit ca au adus mari premii internationale patriei eterne). Daca-mi ingadui translarea, ultimele lucruri ce-ar fi sa ne pasioneze in privinta unui festival de film ar fi calitatea palmaresului si a juriului.
Nu m-as grabi, deci, sa te intreb ce parere ai despre palmaresul IIFF Anonimul 4 (care a impartit cele 3 premii propriu-zise la doua din cele 9 lungmetraje din concurs), nici ce zici de juriul sectiunii respective (in care Romania sau cel putin critica de film romana a/au fost reprezentata/e de Irina Nistor), nici daca e corect ca mentiunile sa fie botezate Premii speciale ale juriului, spre a le innobila si „a drege busuiocul“ in coada palmaresului, pentru ce s-a comis in fruntea lui. iti propun sa te pronunti, ca membru al staff-ul festivalului, cu functia de selectioner al filmelor, spre a pune in lumina meritele editiei a patra IIFF Anonimul, prin ceea ce mai toti colegii considera partea ei cea mai buna: selectia celor 9 lungmetraje si a peste 50 de scurtmetraje din competitie. Un fel de mini-post-cronci, dar cu „filozofia“ si geopolitica filmica implicate in optiuni.
Filme pentru cinefilii puri si duri
Este foarte simplu: cu experienta primei editii la care am fost selectioner (a treia) in spate, am purces la intocmirea listei de titluri... Aveam deja unul de la Cannes-ul de anul trecut – Flandres al lui Bruno Dumont; ca si in cazul lui Carlos Reygadas, caruia ii prezentasem La batalla en el cielo la editia precedenta, stiam ca e g
