Clasa politica se hraneste doar din imagine. Miza unica: castigarea de capital electoral. "Reforma" este termenul folosit cel mai mult, cazuta in bagatelizare. La noi, ori se folosesc teme pana la exasperare, ori sunt abandonate a doua zi (mai putin galcevile). Lansezi o tema, o acuzatie, dupa care le uiti, nu le mai urmaresti. Ceva de genul vanzatoarelor de senzational: "Romania se topeste" (psihoza meteo) sau crearea de panica cu norul toxic ucrainean.
Presedintele a facut mult caz cu documentatia care sa justifice majorarea pensiilor - exasperanta sustenabilitate - starnind un interes enorm din partea mass-media, dar si a 6 milioane de pensionari (in final pierzand pariul cu acestia).
Uninominalul - piesa de rezistenta a reformei electorale, este un adevarat turnir. Alt spectacol mediatic obstructionat subteran si uitat pe drum, ca un amuzament, pentru ca anticipatele de care se tot vorbeste inseamna vot pe lista, si nu uninominal.
Inainte de revolutie se vorbea de amestecul Occidentului in treburile interne ale Romaniei - "agenturile". Presedintele Basescu a lansat in campania referendumului superbomba cu amestecul rusesc, ingredient pentru calupul strategic despre oligarhie. Kondyakov, cel care a venit sa-l suspende pe presedinte, n-a fost o "soparla", ci o adevarata torpila: conspiratia masonilor rusi (daca nu cumva si oligarhi rusi).
Tema pericolului rusesc o sa mai fie folosita in campaniile viitoare, iar orice veste de la Moscova va fi taxata drept complot. Inca putin si se va afirma ca rusii fac politica la Bucuresti.
Se lanseaza acuze prin sintagme de genul "este interesant daca...". Asa a fost lansata petarda cu masonul Kondyakov: "Este interesant daca a fost vreo vizita a unui domn Kondyakov cu cateva zile inainte de votul de suspendare in Parlament. Poate politicienii cu care s-a intalnit pot spune mai multe...". Era
