Nu-l cunosc inca pe acest artist, romascan de bastina, adoptat repede de breasla pictorilor de biserici din Bucuresti, dupa ce a absolvit si si-a aprofundat studiile de specialitate la Universitatea de Arte de pe Calea Grivitei. Mesterul profesor Ion Grigore i-a fost dascal pana in 1997. Pana la aceasta expozitie de la Galeria "Orizont", prima din Capitala, care ii aureoleaza un deceniu de cariera artistica profesionista, Remus-Lucian Stefan (acesta este numele lui) a mai avut patru personale in orasul natal, Roman, la Barlad si la "Casa Pogor" din Iasi.
Pentru cine are rabdare si curiozitatea reala de a-i cerceta admirabila "friza" pictografiata pe simezele de la "Orizont", va avea bucuria sa descopere un pictor adevarat intr-un recital de surdine cromatice si aluzive visari iconografiate, ca de vechi palimpseste, cum nu prea ades se pot vedea prin galeriile noastre.
Cu exceptia a cateva panouri dominate de expresia grafica a tesaturilor liniare, ce adapostesc, ca intr-o pupa matriciala, hieratice chipuri sau reprezentari simbolice extrase din arsenalul canoanelor iconografice din perioada crestinismului timpuriu, tanarul artist se derobeaza, pur si simplu, de rigorismul si poncifele retoricii artei eclesiale in cele trei sau patru zeci de eseuri picturale de mici dimensiuni, prezentate toate intr-un discurs abstract.
Gestul eliberator este sesizabil. Artistul trece dincolo de solemnitatea calda si calculata a icoanelor. Cel putin in sensul principiilor compozitionale si descriptive-figurative, pe care abandoneaza, pastrand in rama tabloului (intotdeauna simpla, dar perfect adecvata prin finisare si adecvare a patinei la realitatile din suprafata panzei), numai elementele materiale si tehnicile de lucru consecrate, traditionale.
Practic, el transfera in exercitiul la sevalet o parte din instrumentarul si mijloacele de expresie ale p
