Am mai amintit pana acum, in trecere si mai ales intr-un context (auto)ironic, despre un brand pe care orasul Iasi il are fara a mai fi facut prea multe lucruri pentru el in ultima jumatate de veac - anume cel de capitala culturala.
Revin acum asupra acestui subiect, mai ales pentru ca am avut parte de reactii nedumerite ale unor cititori, cu precadere ieseni, care au observat mai degraba aspectul de afront local al afirmatiilor mele, si nu semnalul de alarma pe care il ascundeau.
Sigur ca Iasiul are, in continuare, multe de oferit din punct de vedere cultural: de la imensul si, pentru cei care-l vad intaia data, coplesitorul Palat al Culturii pana la Casa Dosoftei, Casa Toparceanu, Casa Gane, Casa Otilia Cazimir, Casa Sadoveanu, Bojdeuca lui Ion Creanga, Muzeul Mihai Eminescu, Muzeul Mihail Kogalniceanu s.a.m.d. Sigur ca, aici, in aceste case memoriale si muzee, se desfasoara o serie de manifestari culturale, de la lansari de carte si expozitii pana la, uneori, spectacole. Sigur ca Iasiul are o Filarmonica si un Teatru National, ba chiar un Teatru Luceafarul (pentru copii si tineret) si un Ateneu care, prin spectacolele gazduite, a reusit uneori sa atraga in ultima vreme atentia intregii tari. Accept toate astea, si multe altele, fara rezerva - si ma bucur ca exista. Ceea ce nu mai ofera insa Iasiul, in numele unui arogant apelativ pe care si-l asuma, acela de "capitala culturala", este prospetimea.
Sa sustii in continuare, orbeste, un asemenea cliseu "definitoriu", in timp ce, spre exemplu, lasand deoparte Bucurestiul, exista in 2007 un Sibiu care atrage atentia intregii lumi si care va profita ani intregi de oportunitatea imensa oferita de titlul "Capitala Culturala Europeana", devine, eufemistic spus, desuet. Sa nu observi ca evenimentele culturale de orice tip incep sa ocoleasca Iasiul, mutandu-se la Cluj, ba chiar la Constanta si Bacau, inseam
