Cu această a patra ediţie este foarte clar că Festivalul Anonimul tinde să se plaseze printre festivalurile internaţionale de film care contează, atît prin obiectivele pe care şi le propune, cît şi prin felul în care personalizează relaţia cu marea cinematografie. Cea de-a patra ediţie cade peste un moment special, ieşirea din anonimat a cinematografiei româneşti, Palme d'Or-ul lui Cristi Mungiu cu 4, 3, 2 şi California Dreamin' (nesfîrşit) al lui Cristian Nemescu, distins cu Premiul Un Certain Regard, s-au regăsit la acest festival. Ultimul, aflat în competiţie, a obţinut atît Marele Premiu al Festivalului Anonimul, cît şi Premiul publicului. Este în mod evident un reviriment şi o nouă lansare a filmului autohton după primul desant în fruntea căruia s-a aflat Cristi Puiu cu Marfa şi Banii (2001). În primul rînd, Festivalul Anonimul se distinge prin aceea că tinde să devină un festival total, cu secţiune de lungmetraj, scurtmetraj ficţiune, scurtmetraj animaţie şi film documentar, ultimul funcţionînd în program paralel. Trebuie spus că filmul documentar din acest an cu o temă fierbinte, efectele încălzirii globale, a fost cum nu se poate mai bine plasat într-un spaţiu al întîlnirii dintre Dunăre şi Mare, în împărăţia apelor. Secţiunea a înglobat filme precum An Incovenient Truth (Un adevăr incomod, 2006) al lui Davis Guggenheim, The Great Warming (Criza încălzirii globale, 2006) de Michael Taylor, Michael Morein şi Jean-François Despres şi A World Without Water (O lume fără apă, 2006) al lui Brian Woods, prezentînd din unghiuri diferite consecinţele unei incontestabile schimbări dramatice a climei care cere cu necesitate o altă politică globală, înainte de a se produce inevitabilul. Toate aceste filme reuşesc să evite o retorică salvaţionist-apocaliptică pentru a da curs documentului uman şi argumentului statistic.

Filmul lui Guggenheim îl are ca principal prot