Pare că nimic nu-l poate opri pe Vasile Robciuc din escaladarea şi săvârşirea unor proiecte, pe cât de temerare, pe atât de trebuincioase. Aşa au fost, de pildă, monumentul Dada de la Moineşti, realizat după un plan al sculptorului Ingo Glass, ori Caietele Tristan Tzara "turnate" în patru tomuri (nr. 1; nr. 2-4; nr. 5-12; nr. 13-20) la Editurile Vinea şi Priftis. Aşa va fi, bunăoară, publicarea exhaustivă a creaţiei dramatice tristantzareşti, ce se intenţionează a fi sublimată ulterior prin compunerea pe câteva dintre aceste texte a unor opere sau ópusuri multimedia reprezentative. Dar poate că cea mai importantă izbândă de până acum a Asociaţiei culturale şi literare "Tristan Tzara" este colecţia intitulată deopotrivă conotativ şi denotativ Cheia orizontului - Muzici pentru Tristan Tzara (Editura Priftis), în care douăzeci şi unu de compozitori români (dar ar putea fi, de ce nu, şi salve de tun!) şi-au dat întâlnire cu poezia dadaistului din Moineşti, fie în ipostaza unor "utilizatori" de surse extramuzicale conexe, implicite, nemanifeste, convertite în lucrări instrumentale în care sugestia lirică este incoercibilă şi incomensurabilă, fie sub formă de beneficiari de texte surrealiste devenite prin asociere cu muzica pretexte ale unor cântece şi lieduri, madrigale şi poeme corale. Şi pentru ca tacâmul să fie complet, imbatabilul şi imperturbabilul profesor Robciuc a pus şi de un CD gravat în Studioul "Music From Almost Yesterday din Milwaukee" şi realizat cu sprijinul Fundaţiei "Pro Helvetia". Un CD care conţine, ca-ntr-un veritabil joc dada, un număr de ópusuri desprinse din albumul cu partituri egal cu recurenţa cifrei 21, adică 12 compozitori. Myriam Marbe, de pildă, (în Tristan Tzara XIV pentru tenor, clopote şi pian) e la fel de lapidară şi de ludică precum în ópusurile Ciclu, Vocabular, Incantatio, sortite a iniţia interpreţii în tainele improvizaţiei colectiv