Lupeni, august 1977 Luni, 1 august 1977, Aninoasa "Eu eram in sut schimbul I la Putul Auxiliar - isi aminteste Octavian Dumitru, miner la Aninoasa - si au venit la mine mai multi ortaci (…) sa-mi spuna ca ni se dau numai pensiile. Iar salariile nu. (...) Ne-am dus la sindicat sa cerem socoteala presedintelui Ioan Dima si secretarului de partid Stefan Puican. Au spus ca nu au ce sa ne faca, fie ca ne convine sau nu sa intram in mina, orbi, schiopi, cum om fi. I-am inchis in birou. A venit inginerul Apostu si contabilul sef Milica Bora si au inceput sa ne povesteasca ce prevede legea (Legea 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala - n. red.). Ne-am tot ciorovait pana la ora 15, dar nu i-am slabit pana nu au dat telefon sa vina Negrut (Clement Negrut, prim-secretar si primar al Petrosanului - n. red.) cu Ogarlaci (Vasile Ogarlaci, directorul general al Combinatului Minier - n. red.) sa ne spuna care sunt drepturile noastre pentru ca in ceilalti nu mai avem incredere. Le-am dat drumul noaptea tarziu, dupa ce au promis ca se vor prezenta a doua zi la ora 14 cu solutionarea revendicarilor noastre. Atunci, la inceput, noi nu am cerut decat sa ni se plateasca salariile si sa ne ramana pensiile”1. Clement Negrut, prim-secretar si primar al municipiului Petrosani, se afla la mina din Paroseni cand inginerul sef de la Aninoasa, Victor Apostu, i-a transmis revendicarea minerilor privind anularea Legii 3/1977. Primul secretar al judetului, Ilie Radulescu, era in concediu la Karlovy Vary. Asa ca Negrut a telefonat la Bucuresti, la CC al PCR si la Ministerul Minelor, Petrolului si Geologiei. Legea jos! Legea 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala2, a fost picatura care a umplut paharul. Legea afecta direct interesele minerilor. Potrivit unei statistici a Centralei Carbunelui Petrosani din 17 mai 1977,