- Diverse - nr. 165 / 24 August, 2007 Ajunsi in Europa de Vest, rromii _ considerati ca "pelerini din micul Egipt" - au fost, la inceput cel putin, bine primiti. Barbatii munceau pentru banii si mancarea necesare calatoriei, iar femeile faceau pe ghicitoarele. Documentele vremii atesta ca unii dintre rromi comiteau delicte mai mici sau mai mari. In scurt timp populatia si-a dat seama ca rromii nu proveneau din Egipt, ca credintele lor crestine erau superficiale, la aceasta adaugandu-se si faptul ca vorbeau alta limba si aveau alte traditii, iar culoarea pielii lor era mai inchisa. Intr-o Europa in care majoritatea locuitorilor erau iobagi, era legata de domenii senioriale, libertatea de deplasare a rromilor a fost resimtita ca frustranta, iar documentele lor de calatorie au inceput sa fie privite cu suspiciune. Azi se stie ca multe dintre acestea erau falsuri. Drept rezultat, in scurt timp populatia s-a intors impotriva rromilor, incercand sa ii expulzeze sau chiar sa ii omoare. In 1497, Sfantul Imperiu Roman a emis un decret prin care rromii erau considerati spioni turci. In urmatorii ani, rromii au fost expulzati, retragandu-se catre Polonia si Lituania. Rromii au fost izgoniti din Elvetia in anul 1471, iar in anul 1516 orasul Berna a instituit un ordin prin care li se interzicea sa treaca granita cantonului. In Franta si Spania au fost emise legi speciale care prevedeau ca rromii trebuiau sa paraseasca teritoriul tarilor respective in termen de 60 de zile. Legi asemanatoare au fost emise in Portugalia, cu specificarea ca rromii nascuti in Portugalia erau trimisi in coloniile din Africa. Olanda si Italia au emis decrete de expulzare intre anii 1524 si 1560. Prima lege engleza anti-rroma a fost data in 1530. Ea stipula ca rromii erau obligati sa plece in termen de 15 zile sau riscau sa fie intemnitati. Secolul al XVI - lea si prima jumatate a secolului al XVII - le