Tacerea este primul mesaj al umanitatii al carui original s-a pierdut. Ea nu se dezvaluie de la inceput si niciodata deplin si totusi nu e ambigua: labirinturile nu au nevoie de fumigene sau ceata, cum au pietele, pentru a ne scoate in cu totul alta parte decat ne-am propus.

Cand traduce, lumea pleaca indeobste de la un text si de la o limba. Tu pleci de la tacere. Neuitate sunt traducerile tale din tacere, neuitate. Precum celulele stem prezente in lichidul amniotic si prelevate din cordonul ombilical al nou-nascutului pot vindeca orice maladie pentru ca se pot transforma in oricare dintre cele 220 de tipuri de celule ale organismului uman, tu ai prelevat tacerea din cea dintai dimineata a timpului, din cordonul ombilical al soarelui primordial, din primele secunde inrourate ale big-bang-ului, din cele dintai mmm ale universului. Ai cules-o de pe buzele surdo-mutilor pentru ca odata sa ajunga, precum murmurul, precum purpura, pe buzele tuturor. Pentru ca tacerea nu e muta: cel care tace spune in felul acesta ca tace.

Neuitate sunt traducerile tale din tacere, neuitate. N-am sa uit: "Palmele mari ale barbatului ii cuprind palmele si le ascund ca niste pleoape, si palmele ei mici, chircite si stravezii, acolo, in intunericul cald, au prins deodata viata si incep sa existe, sa vada". Neuitate sunt traducerile tale din tacere, neuitate. Nu stiu sa-i mai fi divulgat cineva taina, taina aceasta: imnul asurzitor care o subintinde de la un capat la altul.

Candva, demult, unui barbat din cei sfinti Maica Domnului i s-a aratat in vis si i-a dat o hartie alba ca s-o manance si de atunci, cu inima invaluita de albul neintamplat al hartiei, sfantul n-a incetat sa o umple de stihuri si de cantari fara seaman. Oarecum in acelasi chip, tu ai primit in vis tacerea si-acum o traduci in toate limbile Pamantului. Mi te inchipui stand pe marginea ei ca pe margine