"Am intrat odata in camera cuiva din greseala si am vazut pe birou niste obiecte acoperite de praf. Deodata, mi s-a parut ca secretele naturii moarte mi se dezvaluie. Mobila veche, hartiile de pe masa, sticlele de pe pervazul ferestrei si decoratiunile de pe pereti luasera toate un aer de tristete poetica". Astfel suna cuvintele regizorului Jia Zhang-Ke, definind perfect arta poetica ce razbate din filmul sau, Natura moarta/ Still Life. Nascut in 1970, absolvent al Academiei de Film din Beijing si unul dintre cei mai activi promotori ai filmului independent din China, Jia Zhang-Ke nu ezita sa-si subordoneze montajul si povestea optiunilor estetice si nu celor comerciale, viziunii artistice si starilor emotionale ale personajelor. Castigator al Leului de Aur la Venetia in 2006, filmul sau are ca leit-motiv nostalgia. O nostalgie asumata, demontata si analizata in detaliu, care insoteste transformarile spectaculoase ale peisajului Chinei contemporane si deseneaza precis dramele multiple pe care le-a provocat in viata oamenilor construirea pe fluviul Yangtze a celui mai mare baraj din lume, Barajul celor Trei Defileuri. Povestile personajelor principale - Han Sanming, un miner care vine tocmai din nordul Chinei in sud pentru a-si cauta sotia si fiica pe care nu le mai vazuse de 16 ani, si Shen Hong, o asistenta medicala care ajunge la randul ei in Fengjie, in cautarea sotului instrainat, plecat de acasa in urma cu doi ani - sunt doar pretexte pentru diagnosticarea dramei si degringoladei generale. Sub cifrele impresionante care ilustreaza triumful tehnic al acestei constructii gigantice (proiectul barajului Trei Defileuri a fost conceput de liderul chinez Sun Yan-Sen la inceputul secolului XX si readus in atentie de Mao, iar constructia a inceput oficial in 1994 - prospectul, conceptul si dosarul intinzandu-se pe durata a patru decenii. Programat pentru finalizare i