Critic şi istoric literar, redactor-şef al revistei Axioma din Ploieşti, Ieronim Tătaru şi-a petrecut mulţi ani din viaţă căutând - în arhivele oraşului, în presa locală, în epistolele şi memoriile unor oameni din a doua jumătate a secolului nouăsprezece - informaţii referitoare la viaţa lui I.L. Caragiale. Cercetătorul ploieştean a reexaminat minuţios, plin de respect, dar şi cu spirit critic, scrierile unor specialişti în domeniu (inclusiv Viaţa lui I.L. Caragiale de Şerban Cioculescu). Din această vastă activitate ştiinţifico-detectivistică au rezultat studii şi comunicări, culegeri de scrisori inedite avându-l ca destinatar pe I.L. Caragiale, reacţii polemice faţă de versiunile altor biografi.
Recent, Ieronim Tătaru şi-a adunat într-un volum de peste 500 de pagini o mare parte din contribuţiile sale la reconstituirea biografiei lui I.L. Caragiale. Este vorba de un "dossier" uriaş, care cuprinde mii şi mii de informaţii, meticulos verificate. Unele pot părea inutile, fiindcă nu sunt legate direct de existenţa marelui clasic. Dar cititorul trebuie să înţeleagă că autorul are un mod propriu de a desfăşura o investigaţie. Reflectorul atenţiei sale nu îl urmăreşte strict pe personajul supus observaţiei, ci îşi extinde cercul de lumină până la a cuprinde lumea lui în întregime.
Ilustrative sunt, în acest sens, paginile despre Ploieştiul de acum aproape o sută cincizeci de ani (în care viitorul scriitor a urmat patru clase primare şi patru clase gimnaziale):
Oraşul Ploieşti "era pe atunci un târg mare, bine închegat, cu peste 26000 de suflete, al cincilea din Principatele Unite, judecând după datele oferite de recensământul populaţiei din 1859. Urbea, nesistematizată, cu uliţe tăiate la întâmplare, abia cunoştea un început al îmbunătăţirilor edilitare. ş...ţ Uliţele centrale începuseră a fi pavate cu piatră de Teleajen. Au apărut, cu vremea, şi lămpile
