De multe ori, in relatiile diplomatice dintre tari, cand ostilitatea se muta din intentii in limbaj, semnalarea unui caz de coruptie poate fi o declaratie de ura.

Iar in partea aceasta a lumii, unde numarul de identificare din lagarul sovietic nu a fost sters nici de revolutiile colorate sau botanice, nici de apartenenta la NATO si UE, o racheta ratacita sau o statuie demontata semnaleaza ganduri agresive.

In asemenea conjuncturi, prima porunca din decalogul diplomatiei este „prudenta”, gresit tradusa prin cedare sau lasitate, ca metoda de preventie a escaladarii unui conflict. Tafna este contraindicata cand raporturile sunt gata tensionate, inaintea adoptarii de catre Romania a unei delicate legi a cetateniei.

Iar apararea prin atac politic la o acuzatie de coruptie este tipica doar celor prinsi cu mata in sac.

Era potrivit ca presedintele Romaniei sa politizeze un caz de coruptie aproape sigur real, potrivit informatiilor oficiale si din presa? Reteaua in fruntea careia s-ar afla un diplomat roman a fost descoperita de autoritatile de la Chisinau, in urma unei anchete a Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigatie (CRJI).

Dar o simpla vizita pe site-ul consulatului si pe forumurile de discutii moldovenesti lamurea: sistemul de acordare a vizelor era viciat de arbitrariu si de coruptie.

Debirocratizarea procesului de intocmire a dosarelor s-ar fi impus ca un semn de respect fata de cetatenii moldoveni ale caror drepturi erau deja restrictionate de autoritatile moldovenesti prin refuzul suplimentarii numarului de consulate. Dar si pentru a evita ca un cusur sa fie utilizat, cu rea intentie, impotriva Romaniei.

Atragand atentia Chisinaului ca nu respecta cutumele diplomatice, reactia guvernului si a MAE a fost mai adecvata. Desi numai executivului i se poate reprosa ca a lasat corupt