Legea privind statutul personalului didactic, Legea invatamantului preuniversitar si Legea invatamantului superior, aflate in forma de proiect, au intrat in dezbatere publica, inainte de intrarea lor in parlament. Cu mai putin de o luna pana la inceperea anului scolar, guvernul a reluat mantra reformei in educatie, sperand probabil ca, prin repetarea cuvantului "reforma", toata lumea sa creada fara a cerceta ca se face cu adevarat reforma si sa nu mai puna cele cateva intrebari simple, de bun-simt, cum ar fi de pilda: de ce sa reformam sistemul de invatamant? Care este starea de fapt? Cum ar trebui sa arate invatamantul reformat? Care sunt avantajele reformei pentru copii si tineri? Dar pentru tara? Nu avem cunostinta ca Ministerul Educatiei si Cercetarii sa fi elaborat vreo strategie a educatiei sau vreo analiza a situatiei de fapt inainte de a propune parlamentului cele trei proiecte legislative discutate in luna august cu sindicatele: Legea privind statutul personalului didactic, Legea invatamantului preuniversitar si Legea invatamantului superior. Stim doar ca unele din prevederile noilor proiecte de legi sunt de natura sa dea fiori tinerilor parinti, care nu pot contempla decat cu groaza obligativitatea gradinitei de la varsta de trei ani. Pe cand obligativitatea cresei de la trei luni? Ceausescu ar fi murit de invidie! Ministrul Adomnitei pare sa nu faca distinctia intre necesitatea suplimentarii capacitatii invatamantului prescolar si oportunitatea impunerii acestui invatamant cu forta unor copii care nu evolueaza din primii ani de viata dupa graficele inginerului constructor plantat in fruntea unui minister pe care nu-l intelege. Probabil insa ca, in virtutea profesiei, Cristian Adomnitei s-a gandit la numarul mare de santiere pe care le-ar putea deschide pentru a construi gradinitele care lipsesc, fara a se gandi si de unde va lua cadre specializate pentru e