Cum intelegem comunismul Prezent la Scoala de vara de la Sighet, Andrei Plesu a tinut o conferinta publicata in numarul 32(7-13 august) al revistei 22 prin care raspunde tinerilor simpatizanti ai marxismului, "ba chiar ai comunismului", aparuti de curand in tara noastra. As avea de facut doua comentarii la un text altfel savuros, care vizeaza cate un argument al autorului. In primul rand, Andrei Plesu relateaza cazul unui obscur comunist francez, Emmanuel Terray, care, in 1992, a publicat o carte intitulata Le Troisième jour du communisme (Actes Sud) in care prevesteste resuscitarea comunismului dupa caderea Zidului Berlinului. Cartea este cel mai probabil o aberatie, destul de modesta de altfel, pentru ca Terray nu e decat un antropolog care s-a ocupat toata cariera de Coasta de Fildes, unde a si predat. Biografia politica a autorului reprezinta insa punctul de pornire pentru argumentul lui Andrei Plesu, care suna astfel: "Orice tanar, dupa capul meu, in evolutia lui fireasca incepe prin a se intreba care e sensul vietii, ce e cu iubirea, de ce sufera oamenii, de ce murim, ce e moartea, ce e sufletul. (…) Ei bine, sunt oameni care nu incep cu aceste intrebari. Intrebarile astea nu-i intereseaza, ii lasa reci. Sunt oameni care, inainte sau in loc sa-si puna intrebarile astea, au o tendinta naturala sa se intrebe ce e cu prizonierii malgasi. Sau ce e cu salariile mici din Maroc". Exemplele sunt extrase din biografia lui Terray, la care autorul conferintei tocmai facuse referire. Aici Andrei Plesu plateste tribut retoricii. E drept ca tinerii se gandesc la nemurirea sufletului, dar putini sunt cei care isi pun aceste intrebari "rusesti" pur si simplu. Pentru un tanar european din ultimele doua sute de ani, si vorbesc aici de cei totusi educati, categoria experientei este primordiala. Preeminenta experientei face ca aceste intrebari sa fie deduse din contacte cu lumea;