Titus Ceia De mic copil, Rodion a tinut sa nu se remarce. Ca elev, nu excela la nici o materie, in schimb nu a ramas repetent, nici macar corigent, a terminat liceul, dar nu s-a dus la facultate, ci la armata. A facut 1 an si 4 luni la infanterie, terminand stagiul militar cu gradul de caporal. Asta era prin martie '90.
Intors acasa, Rodion a constatat ca lumea se misca. Ce putea sa faca decat sa incerce si el sa tina pasul cu lumea? Problema pentru tanarul nostru era : cum? Tatal lui se descurca binisor. Fost economist la o intreprindere socialista cu nume format din sapte sau opt initiale misterioase, a prins momentul si a facut cateva drumuri in Turcia. Cu Dacia 1310, proprietate personala. Pleca incarcat, vindea, venea incarcat, vindea. Dupa ce a pus deoparte cateva miisoare bune de dolari, a hotarat sa se privatizeze. Avea o relatie la primarie, si-a tras un spatiu semicentral, s-a pensionat dupa celebra regula 85 (anii pe buletin + anii vechime pe cartea de munca) si a devenit om de afaceri.
Dar Rodion?
O vreme, Rodion doar a privit. S-a uitat in stanga, in dreapta, in spate, in fata, atent sa nu-i scape nimic. Privind si chibzuind, si-a dat seama dintr-o data ca si-a gasit vocatia. "Vreau sa ma fac ziarist", i-a spus tanarul tatalui sau.
Intre timp, tatal lui Rodion agonisise cate ceva. Avea acum doua magazine, opt chioscuri si un atelier de facut geci. In fata concetatenilor din micutul orasel de provincie, tatal lui Rodion era un exemplu si o autoritate. In aceste conditii, i-a fost usor sa se duca la directorul celui mai important ziar din urbe (de fapt erau doua, cam pricajite ambele) si sa-i spuna : "Valica, ia-l la tine pe Rodion al meu, pune-i pixul in mana si fa-l om, ca te-oi omeni si eu!"
Zis si facut. A doua zi dupa discutia de mai sus, Rodion s-a prezentat la redactia ziarului "Ecoul". La domnul Valic
