Acest caz a fost rezolvat şi este relatat de colonelul (r) Dumitru Bucur, fost şef al Biroului criminalistic din cadrul Miliţiei judeţului Bihor.
21 octombrie 1978. Am revenit in comuna Ineu cănd noaptea era stăpănă peste aşezare. Sub cerul de toamnă orchestra nevăzută a greierilor işi trimitea ţărăitul, mereu acelaşi, spre covorul de stele. Rar, liniştea era destrămată de lătratul plictisit al unui căine. Probabil aşa arătase comuna şi in noaptea precedentă, cănd cunoscuse două evenimente ce i-au zguduit profund pe paşnicii săi locuitori.
Mai multe căpiţe de făn luaseră foc, iar flăcările ameninţau să mistuie şi casele din jur.
Din declaraţiile unor persoane rezulta că, inainte de a se produce focul, au auzit căţiva căini lătrănd, ceea ce i-a făcut să emită ipoteza prezenţei in comună a unui străin. Alţii au afirmat contrariul. Adică, nici vorbă de lătratul căinilor.
Cert era doar faptul că nu putea fi vorba de o neglijenţă. Focul fusese consecinţa unui act criminal. Intre probele ridicate găsisem un rest de material textil care emana un iz de benzină. Era mai mult ca sigur ceea ce rămăsese din torţa folosită la aprinderea căpiţelor. Urmele ridicate atestau că autorul incendiului a purtat cizme din cauciuc.
"Mama a fost omorătă"In toiul frămăntărilor noastre cu privire la motivaţia abjectei fapte şi la posibilul ei autor, in sediu a intrat valvărtej un tănăr.
Mama a fost omorătă!... Casa ii numai sănge...
Vorbele lui disperate, gătuite, ne-au făcut să ne ridicăm in picioare. Ne-am uitat unii la alţii şi apoi privirile ni s-au oprit asupra tănărului. Era din comuna unde avusese loc incendiul. Lipsise peste noapte deoarece lucra in schimbul trei intr-o intreprindere orădeană. Am telefonat la procuratură şi la laboratorul medico-legal şi, insoţiţi de tănăr, am luat drumul către
