CUNOSCATOR. Alin si-a luat in serios meseria de ghid, explicand turistilor toate tainele si povestile despre ursi, serpi sau vulturi GHID. David Alin Ionut cunoaste povestea pesterii de la un invatator din comuna Dambovicioara Pasiune. La 13 ani, Alin intra zilnic de 20 de ori in inima muntilor
Razvan Bica
La intrare in pestera Dambovicioara este coada. Dar nu o coada formata din turisti, ci din ghizi: 15 mogaldete de oameni se inghesuie in dreptul grilajului de la intrare asteptandu-si fiecare randul.
Sistemul este foarte simplu: cate un pusti intra in pestera cu grupul sau, le face turul, apoi la iesire se asaza la coada pana ii vine randul din nou. "Pai intr-o zi normala, in timpul saptamanii castigam cam 20 de lei pe zi. In weekend merge mai mult. Dar sunt si zile in care nu faci nimic. Asta e, se mai intampla cand lucrezi pe bacsis" ne povesteste David Alin Ionut, ghidul nostru de 13 ani.
In pestera, parca amplificata si de ecou, rasuna din toate partile poezia ghizilor: "In dreapta a fost barlogul ursului. Inainte, in aceasta pestera a fost un mare barlog de ursi. Un cap de sarpe acolo sus in spate, o aripa de vultur aicea sus, o piele de leopard si o laba de urs acolo jos?" Pustii au aceeasi tonalitate, aceeasi dictie si aceeasi poveste: "Totul a inceput mai de mult de la un invatator din comuna Dambovicioara, care i-a invatat pe copii povestea, iar acum ea se transmite de la unul la altul. Asa am invatat-o si eu, de la un prieten, care si el a invatat-o de la altcineva" ne explica Alin. Amuzat, pustiul continua: "Mai intai am invatat povestea, abia dupa ce am intrat in pestera si am vazut unde este laba de urs, unde sunt stalactitele, stalagmitele?"
Desi incearca sa-si faca bine meseria, Alin este foarte amabil sa raspunda printre picaturi si la intrebarile noastre: "Aic
