In august se intorc cazacii la poalele Măcinului. Lipovenii care au ridicat "un nou" Torino pentru Olimpiada din iarna lui 2006 vin acasă, la Carcaliu, pe mulţi cai, struniţi sub nume de maşini italiene. O lună petrec in nunţi şi botezuri. Apoi, pleacă o dată cu toamna spre Torino cel adevărat, din Italia, unde şi-au cumpărat case şi şi-au dat la şcoli copiii, care vorbesc acum numai italiană.
O dată pe an trăieşte cu adevărat Carcaliu, satul de la Dunăre - in august, cănd lipovenii se intorc acasă.
In august, Carcaliu e un Torino cu rubaşcă. Se intorc cazacii la poalele Măcinului, in galopul cailor struniţi sub nume de maşini italieneşti. Căci curge şi la Torino o apă - Po ii zice, şi are restaurante frumoase şi măndreţe de poduri, dar la Po nu poţi să bagi mănă in măl şi să scoţi raci, ca la Dunăre. Şi-or fi macaronarii ăia pricepuţi la modă, dar lipovencele tot la Carcaliu se intorc, cănd le e timpul să se mărite, şi imbracă kicika şi kaseak, cusute in casă.
DORUL. Un an intreg tace Carcaliu, sub ochii trist-albaştri ai babicelor - bunicile lipovence, care-şi poartă pe uliţele pustii dorul de nepoţi. Cazacii cei tineri is departe, in Italia. Şi-au luat cu ei nevestele,
şi-au luat copiii şi au pus de alţii, pe meleagurile străine. I-au dat acolo pe la şcoli, şi-au cumpărat case, iar cele de le-au lăsat in sat se prăpădesc de urăt şi pustiu.
Dar in august, ehee, babuşco (bunico), ţi se intorc nepoţii acasă. Şi se umple Carcaliu de maşini cuminţi de familie, dar şi din cele sport, cu cai mulţi şi nărăvaşi.
"Ciao!" "Ciao!" "Ciaaaaao!" salutul italienesc ţopăie vesel din scaunele de piele. Aşa multe "macchine" cu număr de Torino sunt pe uliţe, că nici praful nu mai are loc să alerge printre ele.
"BAMBINI". Drumurile de lăngă Dunăre, umblate pănă mai ieri doar de vr
