SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

Prietenia nu e intotdeauna un vehicul de lux, o limuzină care iţi ia ochii prin strălucire şi motor voinic. Prietenia intotdeauna nu este o maşină elegantă care circulă numai pe autostrăzi cu asfalt intins ca untul pe păine şi fără nici un firicel de praf. Uneori prietenia circulă căznit şi in vehiculele de transport in comun, circulă intr-un troleibuz deşelat cu viteze blegi care inaintează anevoie pe un drum cu hărtoape săpate de certurile intre prieteni. Nu e numai linişte in prietenie şi poate e bine să mai sară şi scăntei ca să nu moţăie prietenia, ştiut fiind că după niscaivai scandaluri, la reimpăcare, prietenia e mai sprintenă şi mai caldă. Uneori prietenii se ceartă şi-şi poartă ranchiună reciprocă toată viaţa. Alţii se infurie, ii toarnă o salată in cap prietenului, dar apoi le trece mănia şi se stingăndu-se ca tăciunele aruncat in apă. Iată căteva prietenii neliniştite care au trecut de la apa blăndă la apa urcată la punct de fierbere. Iată căteva poveşti de prietenii zbuciumate şi iar afectuoase, şi iar in explozie, şi iar calme. Strănsă era prietenia intre Victor Piţurcă şi fraţii Giovani şi Victor Becali. Bărbaţi deştepţi, cu prea plin de personalitate, dar şi cu orgoliu "agabaritic". Işi petreceau ore intregi impreună, mai in fiecare zi. Pănă cănd se bărfeşte că Piţurcă le-ar fi spus ceva de genul - voi vă pricepeţi mai mult ca machedonii la brănză şi mai puţin la fotbal. Au sărit din ţăţăni nervii, zburau vorbele grele ca schijele de obuz şi prietenia la toartă dintre antrenor şi impresari s-a făcut ţăndări. Nu şi-au vorbit ani de zile, au intors privirea cănd se mai intersectau prin viaţă şi părea că nimic nu va putea lipi cioburile prieteniei sparte, reintregind relaţia. Dar timpul a mai netezit tăişurile cioburilor şi acum Victor Piţurcă, antrenorul naţionalei, şi cei mai importanţi impresari, Giovani şi Victor