Mesianismul unduitor, care funcţionează intr-un templu baptist, işi face loc in ritm de dans pe piaţa romănească a religiei. Fiindcă se intră greu in combinaţie, Capitala n-are deocamdată decăt vreo 40 de membri cu drepturi depline ai congregaţiei. Cultul mesianic percepe de la membrii săi zeciuială, ca şi penticostalii. La ritual a participat, incognito, şi un reporter al Jurnalului Naţional.
Acum căteva săptămăni am primit pe mail o invitaţie ciudată, să particip la "dansuri mesianice". Habar n-am cum au dat de mine "evreii mesianici", căci ei erau cei care mă chemau să mă unduiesc din raţiuni spirituale. Am sunat la numărul de telefon din scrisorică, m-am recomandat ca ziarist, şi fratele Dan, căci el mi-a răspuns, mi-a spus amabil că e cu nişte fraţi din Olanda şi mă poate primi abia peste o săptămănă. Cum ştiam ceva despre mesianici, m-am dus să văd despre ce e vorba.
In Statele Unite sau in Israel există aşa-numiţii mesianici care sunt de două feluri. Pe de o parte, e vorba despre evreii care-l consideră pe Iisus fiul Domnului, dar şi-au păstrat un ritual specific credinţei mozaice, pe de alta, neoprotestanţii care, punănd bază mai mult pe Vechiul Testament, au ajuns să aibă practici religioase asemănătoare cu ale evreilor.
PREPUŢURI ŞI ZIDURI. Am ajuns la adresa de pe Strada Popa Tatu, unde era convocată intrunirea mesianică de Shabat, adică sămbătă, pe la prănz. Eu ştiam că acolo e un templu baptist, dar ulterior am aflat că e o afacere ecumenică, adică mesianicii inchiriază locaţia de la onorabilii prieteni neoprotestanţi. In faţa unui banner cu steaua lui David avănd in centru o cruce se agita un ins cu mutră de părş fericit, infăşurat intr-un ştergar care aducea oarecum cu un talit, şalul de rugăciune al evreilor. Dădea din măini, vorbea despre "tăierea imprejur" şi lansa intrebări filozofice de g
