„Franz Kafka“ de Radu Enescu

Editura AION, Oradea, 2007

Într-un articol publicat acum câţiva ani în revista Vestitorul a Episcopiei Greco-Catolice Oradea, scriitorul Ioan F. Pop povestea că atunci când

l-a cunoscut pe Radu Enescu acesta era „figura centrală a culturii bihorene“. Şi cum să nu fie aşa când autorul studiului remarcabil despre Franz Kafka fusese student al lui Lucian Blaga, asistent al lui

D.D. Roşca şi unul dintre membrii faimosului Cerc Literar de la Sibiu, alături de nume grele ale literaturii şi culturii române precum Ion Negoiţescu, Radu Stanca, Ovidiu Cotruş, Ştefan Augustin Doinaş, Eugen Todoran, Cornel Regman şi Ion D. Sîrbu?

Radu Enescu, cunoscător al limbilor clasice şi al câtorva limbi moderne (neapărat, germana!), era, pentru cei care-l cunoşteau cu adevărat, figura cărturarului care există în cetatea culturală doar pentru cei ce pot recunoaşte cu adevărat valoarea unui asemenea intelectual. Cititor şi comentator al lui Heidegger şi al lui Kant, dar şi al filosofiei greceşti, Radu Enescu a fost unul dintre acei erudiţi care au înnobilat provincia, dar cu o detentă intelectuală la care cu greu putea visa chiar centrul. Acelaşi Ioan F. Pop, autorul unui portret intelectual şi sentimental remarcabil, spunea că „mobiliza pentru orice subiect un registru cultural-filosofic inhibant, eseistica lui fiind de o mare vervă intelectuală, concomitent cu o exersată calofilie“. Într-adevăr, citind studiul de peste 200 de pagini dedicat lui Kafka, structurat în şapte capitole, la care se adaugă o concluzie, simţim cum cultura era la acest scriitor a doua natură. Rar am simţit la lectură o mai mare empatie între un autor de monografie intelectuală şi autorul său!

Radu Enescu începe prin a prezenta biografia „săracă“ a celui care este, după Harold Bloom, în canonul occidental, sinonim cu spiritul tipic al epocii noastr