La tribuna Senatului, glasul lui tăios şi puţin ironic l-a ajutat de nenumărate ori să-şi pună la respect adversarii politici. În guvern, acolo unde în două rânduri a ocupat un fotoliu de

La tribuna Senatului, glasul lui tăios şi puţin ironic l-a ajutat de nenumărate ori să-şi pună la respect adversarii politici. În guvern, acolo unde în două rânduri a ocupat un fotoliu de ministru, spiritul lui analitic şi înclinaţia spre misterul cifrelor l-au ajutat să fie unul dintre cei mai vivace demnitari postdecembrişti.

Radu Berceanu, căci despre el este vorba, poartă, neoficial, titlul de cel mai de temut politician al Olteniei. Acasă, în fapt un apartament situat într-o zonă "dulce" a Capitalei, Radu este cu totul altul.

Ea, Mihaela, elevă în clasa a XIII-a. El, Radu, elev în primul an de liceu, purtând în braţe unul dintre sutele de aeromodele pe care le-a creat de când i-a intrat acest microb în sânge şi până acum. Locul, "rata" Râmnicu Vâlcea-Drăgăşani, un autobuz nenorocit specific anilor `60. Aşa s-au cunoscut cei care, peste ani, aveau să devină familia Berceanu.

"Mă duceam la un concurs de aeromodele la Drăgăşani. Mihaela era cu mama sa, mergeau tot într-acolo să-şi viziteze bunicii. Am intrat în vorbă uşor, evident subiectul de discuţie fiind macheta pe care o ţineam la piept", povesteşte, nostalgic, Radu Berceanu. Era în 1968, un an bun pentru via de pe dealurile vâlcene.

Toate drumurile au dus la Craiova

"Următoarele întâlniri au venit firesc şi, zi după zi, lună după lună, ne-am trezit că eu trebuie să plec la Bucureşti, la facultate, iar ea să rămână în Vâlcea pentru încă un an.

Anul acela avea să devină, de fapt, simbolul căsniciei noastre pentru că, după cum veţi vedea, D-zeu

ne-a hărăzit lungi perioade de căsnicie la fără frecvenţă, de atunci şi până acum", îşi deapănă amintirile senatorul.

Prima