Oamenii au căutat mereu să-şi exprime gândurile. Au făcut-o la început prin cuvinte, numai că timpul a cerut la un moment dat şi o altfel de exprimare, prin semne vizibile, aşa că au creat tipograful şi a lui meserie, dar şi tipografia.În prima jumătate a secolului XIX, o Craiovă „mai mult reşedinţă de boieri şi târg comercial decât centru cultural“ ni se dezvăluie. Mediu total neprielnic înfiinţării unei tipografii, dacă luăm în considerare justificările prof. C. D. Fortunescu care, „pornind de la constatarea că vechile noastre tiparniţe au fost întemeiate de domnitori sau vlădici, direct ori din îndemnul sau cu sprijinul lor“, constată că în acel timp Craiova nu îndeplinea nici una dintre condiţiile care să favorizeze înfiinţarea uneia. Şi totuşi, capitala Olteniei avea să devină, paradoxal, în pragul încheierii primei jumătăţi a veacului al XIX-lea, unul dintre principalele centre tipografice ale ţării. Meritul îi revine primului tipograf al Craiovei de altădată, Constantin Lecca.

Povestea unui început Poposind pe meleagurile olteneşti din oraşul său de la poalele Tâmpei, Constantin Lecca, un cunoscător al artei tipografice, profesor şi pictor, pune în capitala Olteniei bazele primei tipografii, „un teasc de tipărire“, cum îi plăcea să-l numească. Scopul era acela de a edita o gazetă în Oltenia şi de a tipări aici cărţile mult dorite de şcolari, şi nu numai. Şi cum un asemenea act nu putea fi săvârşit fără acordul domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, tipograful Constantin Lecca întocmeşte o petiţie. În cererea sa, distinsul cărturar menţionează că posedă cunoştinţe în meşteşugul tipografiei şi că doreşte ca în timpul liber să se ocupe de această întreprindere: „Prea înălţate doamne, înaintarea ce necontenit fac toate lucrurile obşteşti sau înalta oblăduire a măriei tale, asigurează şi pentru cultura limbii româneşti o sporire neprecurmată; acum fieşca