Partidele au avut greutati nu la selectarea celor mai buni dintre membri sau simpatizanti pentru a le reprezenta in curentele politice europene si a sustine interesele Romaniei, ci in depistarea celor dispusi sa plece doi ani de foc din politica bastinasa. A participa la euroalegeri este mai degraba un sacrificiu, un exil consimtit decat o cinste.

Conceptia generala este ca epicentrul politicii se afla la Bucuresti, nu la Bruxelles si Strasbourg, si cine se indeparteaza risca descalificarea din intrecerea nationala pentru putere si influenta.

Astfel ca scrutinul din 25 noiembrie este doar un test de popularitate interna, iar Parlamentul European o sinecura pentru clienti politici, surghiun pentru adversarii interni si adapost ferit pentru urmariti penal.

Alegerile europene le par partidelor mai degraba ca un sondaj national de opinie, fiind tratate ca atare. O rafuiala interna a fost asezata deasupra scrutinului pentru Parlamentul European, amanat de guvernul Tariceanu pentru a da timp organizarii si sustinerii referendumului, inutil si abuziv, de demitere a presedintelui Traian Basescu.

Componenta listelor este un alt indiciu major al insignifiantei. In timp ce Ungaria, si nu numai ea, si-a trimis in legislativul european fosti ministri, intelectuali prestigiosi si politicieni cu anvergura si pricepere, listele autohtone sunt pestrite.

Clienti politici (primarul municipiului Oradea, Petre Filip) si personaje controversate (traseistul Valeriu Tabara) la PD, sportivi si artisti precum Nadia Comaneci si Dan Bittman, despre a caror cooptare in echipa liberala pentru euroalegeri se vorbeste deocamdata in soapta.

Probabil ca lista PSD, inca nefinalizata, va fi din acelasi aluat, de grau amestecat cu pleava. Ii va contine poate si pe liderii reformisti deportati in Europa pentru o vreme de grupul domina