La ce servesc alegerile astea europene, acest moft redundant, acest lux pe banii poporului? Cum, nu aţi aflat că asta e întrebarea zilei? Ba sigur aţi aflat, dacă faceţi greşeala să vă uitaţi la televizor în loc să profitaţi de timpul frumos de vară. Sigur, pare o întrebare bizară. Altele par mult mai la ordinea zilei, cum ar fi: de ce mai stă în scaunul de ministru al finanţelor unul care declară că nu îl interesează ce se întâmplă după 2008? Cum, după atâţia ani de antrenament, putem veni cu o schiţă de buget mai penibilă decât oricând, care de una singură ar trebui să trimită la peşte guvernul Tăriceanu? De ce, în loc să refuze şantajul PSD, guvernul se pregăteşte să le cumpere moţiunea de cenzură în aur împărţit pe la autorităţile locale de aşa-zisă opoziţie? Şi, una peste alta, întrebarea cea mai firească e cea pe care străbunicul meu o punea bunică-mii după război, când aştepta în fiecare zi să vină americanii: „Cât mai stau ăştia la putere?“. Asta, da, cred că e o întrebare care ne preocupă, văzând ritmul frenetic al construirii unui deficit bugetar de tip maghiar. În ceea ce priveşte alegerile europene, răspunsul negăsit de cohortele de analişti ale ziarului Ziua şi posturilor de televiziune all-news (e clar, e ordin pe unitate), e simplu: că le-am menţionat în tratatul de aderare cu UE, că ne-m dat cuvântul că le facem, că avem un contract. Desigur, asta trezeşte un roi de alte întrebări: de ce am respecta un contract? Ce ne fac ăia dacă ne călcăm contractul? Au fost prevăzute despăgubiri? Şi aşa mai departe. Cea mai penibilă scuză din cele auzite zilele astea pentru a justifica împingerea datei alegerilor în ultimul moment posibil este că poporul nu e pregătit pentru ele. Poporul nu e pregătit să fie european, fanatica asta de Macovei ne-a băgat nepregătiţi în UE şi uite acum ce greu ne vine! E vina acestui popor prost, insinuează partidele şi mai ales