Povesti de dragoste prin scrisori
"Mama imi spune "fatalau""
Stimata doamna Sanziana Pop,
Nu v-a mai scris demult un baiat, nu-i asa? Eu as fi unul, daca as avea siguranta ca sunt, intr-adevar, un baiat. Mama, de pilda, imi spune "fatalau", ori de cate ori se enerveaza ca ma vede citind in camera mea. Ei nu-i plac cartile, in vreme ce mie imi plac foarte mult. Mai ales cartile de istorie. Cea mai mare bucurie a mea e sa ma lase toata lumea in pace, in camera mea, printre carti. Nu am prieteni si, mai ales, nu am prietena. Cu toate ca am incercat, cu nici unul dintre colegii mei nu am ce discuta. Pe ei ii intereseaza hard-rock-ul si discotecile. Nici cu vreo fata n-am avut mai mult noroc. Dar nici nu ma atrage vreo fata. Le gasesc ingrozitor de superficiale si false. Ca si pe mama de altfel, care dupa 17 ani de cand ma are, ar fi putut sa-nteleaga ca n-am sa ajung niciodata economist, asa cum vrea. Tata n-am. Nici frati. De aceea, as vrea ca dvs. sa-mi raspundeti la intrebarea daca a fi fatalau, asa cum sunt eu, e o nenorocire sau e ceva trecator?
Paul B. - Turnu Severin
Draga Paul,
Din 100 de parinti, 99 ar schimba oricand un rocker pe-un fatalau. Dar 99 de parinti care nu sunt singuri pe lume, ci au alaturi o sotie sau un sot. Mama ta nu face parte dintre ei. Ea este singura. Probabil ca viata ei nu este prea usoara. Uneori, infrunta greutatile cu demnitate. Alteori, mai cedeaza. La necaz si la oboseala, trebuie, si ea, sa se descarce pe cineva. In doi, greul e mai usor. Nu sunt sigura ca ceea ce spun este adevarat. Mi-ar trebui mai multe date ale problemei. Dar daca asta te consoleaza, eu sunt nebuna dupa "fatalai", tot mai rari in ziua de astazi. (Imi plac mai mult baietii care citesc, decat cei care stau la computer.) Si ca mine, si multe fete de varsta ta. Dar lasa-le sa te descopere! Nu se poate
