- Diverse - nr. 166 / 27 August, 2007 E greu de crezut ca, la inceput de mileniu trei, mai exista scoli in Romania care sa nu beneficieze de un banal telefon fix. Si, totusi, cu aceasta problema, destul de usor de rezolvat daca ar exista putin interes, se confrunta Scoala Generala, clasele I _ VIII, din satul muresean Valea Izvoarelor, comuna Sanpaul. Doamna Steluta Iszlai, educatoare in respectiva unitate de invatamant, afirma: "De ani de zile, am solicitat conducerii scolii si Primariei Sanpaul sa instaleze un post de telefon fix si in scoala noastra, acesta fiind absolut necesar si, desigur, foarte util, in caz de urgenta. De exemplu, printre copiii de la gradinita la care predau, exista unul cu sindromul Down, care are si probleme cardiace. In situatia in care ar avea nevoie de ajutor medical urgent, eu nu pot apela Salvarea, intrucat telefonul mobil personal nu are semnal in incinta scolii. In urma solicitarilor mele, Primaria si Consiliul local din comuna au preferat sa aprobe dotarea directorului scolii, respectiv a domnului Kedei Pal Elod, cu un telefon mobil, de asemenea, fara semnal in scoala. Cand am dorit sa aflu cat se cheltuieste din bugetul local cu acest telefon (inutil, de altfel), primarul Simon Istvan a evitat sa-mi raspunda clar, comunicandu-mi in scris ca telefonul detinut de domnul director este folosit doar in interes de serviciu si ca a fost aprobat in baza unei hotarari a Consiliului local, din anul 2004. Din surse destul de sigure, am aflat ca suma aprobata pentru respectivul telefon mobil este de 50 de euro pe luna, ceea ce mi se pare foarte mult fata de valoarea unui abonament pentru telefon fix. Pe de alta parte, daca telefonul mobil al domnului director a fost aprobat pentru scoala, nu inteleg de ce acesta nu este la dispozitia tuturor cadrelor didactice?", se intreaba doamna Iszlai. Asa cum am mentionat, problema instalarii unui tele