EUROPARLAMENT
Aderarea la Uniunea Europeană oferă romănilor şi Romăniei o serie de oportunităţi şi mijloace pentru a le fructifica. Campania electorală ar trebui să se concentreze in special asupra modului in care vom putea fructifica aceste oportunităţi
EUROPARLAMENT
In sfărşit, cunoaştem data alegerilor pentru Parlamentul European: 25 octombrie. Imediat a apărut o serie de voci care incearcă să ne convingă că, dată fiind conjunctura in care se desfăşoară aceste alegeri, ele nu au o miză europeană, ci una eminamente internă. Dar aş vrea să le reamintesc celor care incearcă să impună o agendă exclusiv internă temelor de campanie pentru alegerile europene că miza scrutinului nu este confirmarea unor cifre neverosimile de prin sondajele de opinie, ci chiar viitorul Romăniei.
In ultimul deceniu am făcut din aderarea la Uniunea Europeană o obsesie. Aderarea a ţinut loc de proiect naţional in procesul de tranziţie. Faptul că aderarea noastră a avut loc cu doi ani intărziere faţă de Ungaria, să zicem, a fost văzut, cel puţin la nivel declarativ, drept o tragedie naţională, s-au căutat vinovaţi. Oameni politici şi partide au fost făcuţi ţapi ispăşitori de cei care, aflaţi acum la putere, se comportă ca şi cum aderarea este sfărşitul, şi nu inceputul unui proces, ca şi cum după 1 ianuarie 2007 nu mai urmează nimic.
Ca europarlamentar, văd lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Nu conştientizăm suficient faptul că, prin aderare, Romănia are practic două capitale: Bucureşti şi Bruxelles. Mai mult, prin voinţa statelor membre, Parlamentul de la Bruxelles joacă un rol tot mai important in balanţa de putere la nivelul Uniunii.
De acum incolo, orice decizie la nivel naţional trebuie trecută prin filtrul a ceea ce numim acquis comunitar. Problemele noastre devin problemele tuturor membrilor, problemele altor membri
