În Africa de Sud s-au petrecut scene ca în pozele din cărţile pioase: Adriaan Vlok, fostul ministru al Securităţii, i-a spălat în public picioarele reverendului Frank Chikane, acum înalt oficial în birourile preşedintelui Thabo Mbeki, dar pe care în 1989 voia să-l vadă mort şi dăduse ordin ca hainele acestuia să fie impregnate cu otravă. Deşi ordinul a fost ascultat, reverendul a scăpat cu viaţă. După abolirea apartheid-ului, în Africa de Sud a fost înfiinţată Comisia pentru Adevăr şi Reconciliere, unde cei vinovaţi de crime sau de alte delicte erau iertaţi, dacă şi le mărturiseau şi se căiau. Lucrările Comisiei şi-au propus să scurtcircuiteze dinamica răzbunării şi să favorizeze eliberarea subconştientului colectiv de spaime şi frustrări, înlesnind omogenizarea societăţii. Nu în ultimul rînd, s-a considerat că promisiunea de imunitate urma să asigure aflarea adevărului, numele vinovaţilor, mai repede şi mai complet decît acţiunile combinate ale unei justiţii şi poliţii implicate în persecuţiile trecutului.

Succesul a fost parţial. Comisia şi-a încheiat activitatea în 2001 şi cazurile nerezolvate au fost transferate Autorităţii Naţionale de Acuzare. Reprezentanţii victimelor de culoare ale apartheid-ului protestează destul de des împotriva suspendării unor sentinţe, a altora considerate prea blînde, deţinuţii se plîng că plătesc pentru ordinele date de superiorii lor, pe de altă parte, au pierit oameni şi în urma acţiunilor Congresului Naţional African, şi rudele lor vor să se facă dreptate şi în numele lor. Unele victime, cum a fost reverendul Chikane, s-au declarat mulţumite. Chikane crede că remuşcările lui Vlok au fost sincere şi nu doreşte să-l vadă pe acuzat în puşcărie. În consecinţă, sentinţa de 10 ani pe care o executa fostul ministru a fost suspendată. Această sentinţă nu era doar consecinţa atentatului nereuşit la viaţa reverendului, ci şi a ans