"Noi, ca ambasada, nu putem oferi istro-romanilor decat sprijin moral". (Interviul a fost realizat in luna iulie, cu prilejul deplasarii reporterilor revistei "Formula As" in Croatia).
- Ati fost numita in functia de ambasador la Zagreb in anul 2005. De mai bine de zece ani, nici un reprezentant al Ambasadei romane nu a pus piciorul prin satele istro-romanilor din Croatia. Dvs. stiti ceva despre existenta lor?
- Da, sigur ca da. Mai sunt doar trei sau patru sate, unde astazi sunt vreo 300 de locuitori, care mai vorbesc dialectul istro-roman. Se declara istro-romani, dar nu ca etnie, ci cultural. Ei sunt cetateni croati, dar se declara, din punct de vedere al originii, istro-romani.
- Lasand la o parte faptul ca nu sunt doar trei sate de istro-romani, ci douasprezece, dvs. ati fost vreodata acolo? V-ati interesat de problemele lor?
- Nu am fost niciodata. Dar intentionez sa ma duc. M-a invitat prefectul regiunii sa mergem impreuna, sa le facem o vizita istro-romanilor.
- Din partea Ambasadei a ajuns cineva acolo?
- Au fost doua colaboratoare ale Ambasadei. Am discutat posibilitatea de a face schimb cu niste copii care sa mearga la studii in Romania, dar sa vedem ce finantari vom avea. Am trimis si niste materiale cu Romania, dar ei au cerut carti romanesti, colectii de poezii. Noi, ca ambasada, nu avem asa ceva. Am solicitat la Mae (Ministerul Afacerilor Externe), dar nu am primit deocamdata nimic.
- Nu vi se pare formidabil ca niste oameni care nu au fost niciodata in Romania cer carti si colectii de poezii?
- Ba da. Am solicitat anul trecut cartile la Bucuresti si nu am primit nimic.
- Istro-romana e trecuta pe lista rosie a Unesco, ca limba aflata pe cale de disparitie. Nu e normal ca autoritatile romanesti sa se implice in acest efort de salvare?
- Ba da
