Nu cred ca ar trebui sa am motive intemeiate pentru a-mi rezerva luxul de a ramane treaza sambata seara pana la orele mici-mici. Imi pot permite. Si in naivitatea mea pot sa-mi imaginez orice. Ca ar fi trecut vremurile cand Toasa ne lasa doar 2 ore la televizor. Pentru ca Toasa, a doua zi, ne vroia odihniti si apti de construirea socialismului si de indeplinirea cincinalului, in 4 ani si jumatate! (Stiti, nu? Clasa muncitoare merge in Rai, glumea un cineast italian. La noi, mergea spre Comunism in zbor). Ei, n-au trecut vremurile alea! Poti sa te uiti la televizor cat vrei, dar sa nu crezi ca vei putea dormi! Cel putin nu in zona mea, printre biserici. Niciodata nu am inteles: pentru cine bat clopotele? Cei care se duc saptamanal acolo, stiu exact unde si la ce ora trebuie sa mearga, nu vor uita, chiar daca nu ma scoala si pe mine! De ce trebuie sa ma trezeasca cu dangatul lor? Minute bune, dang-dang! Si bate si pentru cei intarziati si pentru cei surzi. Ai impresia ca a uitat de ce s-a apucat bietul clopotar si de fapt se leagana agatat de sfoara de la clopot. Il vad… Daca eu muncesc, tu de ce ai dormi? Printre biserici, clopote pe viu si dangate inregistrate… Numai de somn nu mai poate fi vorba! Intre doua slujbe incerc sa mai inchid un ochi, dar se poate? Da' de unde! Trec nuntasii! Claxoane de masini, indicatii de ultim moment. Se incoloneaza si da-i sa sune… Chiote cu iz de tuica, cate o vioara ametita chitaie chemand mireasa… si apoi alt alai de Logane si altele si mai "bengoase" … Oare cutiile de tinichea hollywoodiene ar fi mai bune? Proaspat casatoriti. De ce atata tam-tam? Pleaca in luna de (inlocuitor) de miere?

Erika MARGINEAN

Nu cred ca ar trebui sa am motive intemeiate pentru a-mi rezerva luxul de a ramane treaza sambata seara pana la orele mici-mici. Imi pot permite. Si in naivitatea mea pot sa-mi imaginez orice. Ca ar fi trecut vremuril